Prieteni

Am citiva preieteni....ca orice om....prieteni ce mi-i numar pe degete....multi alti oameni pe care ii cunosc mai bine sau mai putin, care imi plac mai mult, sau mai putin, care ma influenteaza, sau nu, intra in categoria cunostinte. Poate ca suna prea alb si negru, cind in viata avem si foarte mult gri...gri inchis, gri deschis, mii de nuante de gri....
Pe cei citiva prieteni ii iubesc, intr-un fel sau altul, ii iubesc dintr-un motiv sau altul, mi-i tin mereu aproape de inima si sper ca sunt si eu in inima lor. Ii iubesc pentru ceea ce sunt ei, pentru ce ma invata ei, pentru ca ma suporta si pentru ca nu ma judeca. Ii iubesc pentru intelepciunea lor, si pentru micile lor defecte, ii iubesc pentru ca sunt oameni.
Suntem de multi ani impreuna (macar sufleteste) si intr-o oarece masura am crescut impreuna, am devenit adulti, avem familii, copii, servicii, case, ocupatii diferite, unii sunt pe aceesi strada, unii in acelasi oras, unii sunt la mii de kilometri pe acelasi continent sau chiar pe alte continente. Viata ne-a adunat si tot viata ne-a despartit, dar as avea cutezanta sa spun ca in inima mi-i port mereu, cred si sper ca simt si ei la fel.
Nu ar avea nici o secunda, nici un rost sa le spun numele, sa mi-i trec pe lista.
Ei stiu.
Si acum vreau sa le multumesc ca ei sunt si ca ei stiu.